Speranta,

"In gândul meu tu esti al meu de mult,
Astept ca ursitoarele sa-mparta binele si raul,
Ecoul fericirilor din alte vieti acum ascult
Si ma feresc sa vad cât de adânc e haul.

Mai cred ca între pamânt si cer esti tu
Da-mi mâna ta sa te înalt pe culmi nebanuite,
Te iau de-acum cu mine,vei fi al meu, nu spune nu
Mi-esti drag, te voi iubi mereu de-acuma inainte.

Pe-un camp în plina noapte din cer cadeau stelute,
Câte-o dorinta de fiecare atuncia îmi puneam,
Scriam numele tau din multicolore panselute,
Peste pamânt direct,sau chiar pe cer scriam.

Speranta moare ultima asa se stie de demult,
Gândindu-ma la ea, eu ma visez la brat cu tine,
Se unduieste grâu-n lan si melodia lui ascult
Iar mireasma pâinii aduce pace si-atâta bine.

In lanul însorit si auriu, ma vad numai cu tine..."