"Tu eşti gând aievea şi lacrimă clară,
Durerea ce curge din pleoapa amară
Eşti cântec pe care în zori îl ascult,
Eşti glas ce-mi vorbeşte chiar dacă e mut.
Tremur când caut şi când te găsesc,
Tremur când chipu-ţi mi-l amintesc,
Eşti tulburare şi gând ne’nţeles
Eşti alinare şi vis fără sens.
Tu ştii cum să vii, cum să mă găseşti,
Cum să mă alungi, cum să m-amăgeşti;
Poţi să mă-nvii cu-n singur cuvânt
Sau poţi c-o privire să-mi sapi un mormânt.
Doar tu poţi să fii înger ceresc . . .
Cădere-n lumină, psalm dumnezeiesc,
Gândire de-o zi şi soare-auriu
Iubire eterna în sufletu-mi pustiu;
Tu eşti mângâiere şi eternitate,
Un vis ne’mplinit de doruri şi şoapte,
Vibrare-n durere,-amorţire şi somn
Zâmbet de-o zi când lacrimile dorm;
Nu ştiu cum să fac să plec de la tine,
Nu vrei sa mă laşi. De ce nu ştiu bine;
Nu ştiu ce mai caut sau dacă tu ştii
Ce dor şi ce chin mă ucid când tu vii!
Tu eşti trăire din simţuri golite
Avânt de Aripi de zbor vlăguite . . .
Eşti abandonare, dulce-amăgire,
Blestem curat şi-amară iubire.
* * *
Aş vrea să pleci tu cu farmecul tău . . .
Dar ştiu că nu pot să rămân numai eu
Aş vrea să-ţi spun stai când trebuie să pleci,
Aş vrea să mă minţi cu buzele-ţi reci . . . "
Durerea ce curge din pleoapa amară
Eşti cântec pe care în zori îl ascult,
Eşti glas ce-mi vorbeşte chiar dacă e mut.
Tremur când caut şi când te găsesc,
Tremur când chipu-ţi mi-l amintesc,
Eşti tulburare şi gând ne’nţeles
Eşti alinare şi vis fără sens.
Tu ştii cum să vii, cum să mă găseşti,
Cum să mă alungi, cum să m-amăgeşti;
Poţi să mă-nvii cu-n singur cuvânt
Sau poţi c-o privire să-mi sapi un mormânt.
Doar tu poţi să fii înger ceresc . . .
Cădere-n lumină, psalm dumnezeiesc,
Gândire de-o zi şi soare-auriu
Iubire eterna în sufletu-mi pustiu;
Tu eşti mângâiere şi eternitate,
Un vis ne’mplinit de doruri şi şoapte,
Vibrare-n durere,-amorţire şi somn
Zâmbet de-o zi când lacrimile dorm;
Nu ştiu cum să fac să plec de la tine,
Nu vrei sa mă laşi. De ce nu ştiu bine;
Nu ştiu ce mai caut sau dacă tu ştii
Ce dor şi ce chin mă ucid când tu vii!
Tu eşti trăire din simţuri golite
Avânt de Aripi de zbor vlăguite . . .
Eşti abandonare, dulce-amăgire,
Blestem curat şi-amară iubire.
* * *
Aş vrea să pleci tu cu farmecul tău . . .
Dar ştiu că nu pot să rămân numai eu
Aş vrea să-ţi spun stai când trebuie să pleci,
Aş vrea să mă minţi cu buzele-ţi reci . . . "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu