"De ce te duci tu când mi-eşti dragă,
Şi chinul vrei să mi-l măreşti ?
Te-am adorat o viaţă-ntreagă,
Şi-acum, când pleci, mai dragă-mi eşti !

Rămâi, o, nu pleca, rămâi,
Că tu mi-eşti dragostea dintâi !
Ai milă, nu pleca, te-ador,
Că tu eşti primul meu amor !

Te duci acum şi laşi în urmă
Un lung şirag de amintiri;
Plecarea ta de astăzi curmă
Un lung prilej de amăgiri.


Eu ştiu că vei purta regretul
Acestei triste despărţiri,
Şi-n suflet îţi va arde jarul
Atâtor ani de amintiri...


Rămâi acum, cât port în suflet
Puterea să te mai reţin,
Că nu ştiu dacă, venind mâine,
Te vei întoarce prea târziu..."