Am furat o bucată de timp şi am ascuns-o în stele,
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele,
Talpa mea a păşit prea uşor, nimeni astăzi nu ştie

C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie....

Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară,
Neştiind de ce toamna soseşte mereu după vară... Am fost centru solar şi-am sclipit o secundă-n amurg,
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranţe ce curg.
Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat ... Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram, Împotriva uitării mi-amintesc şi acum că luptam...
Am ştiut că secunda avea chipul fetei bătrâne Şi din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne, Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând Care sapă adânc răscolind printre şoaptă şi gând.
Înghiţită de-o stea somnoroasă mai alerg prin secunde, Învăţând să trăiesc nostalgii fără lacrimi profunde... Am păşit izgonind anotimpul spre care m-am dus, Patimi dulci am trăit aşteptând doar un ultim apus ....

Ultimul apus - Mariana Kabbout