miercuri, 9 februarie 2011

Daca ne-am ucide unul pe altul ...



Dacă ne-am ucide unul pe altul
Privindu-ne în ochi,
În ochii noştri în jurul cărora
Genele stau ca o coroană de spini
Care-ncunună definitiv
Orice privire,
Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit
Cu dragoste fără de ţărm în ochi,
Şi, cunoscându-te, ţi-aş spune:
Mori,
Mori, dragul meu,
Va fi atât de bine,
Vei rămâne numai cu mine,
Tu, cel născut din cuvânt,
Vei cunoaşte gust de pământ,
Vei simţi ce frumoase sunt rădăcinile
Împletindu-ţi prin ele mâinile,
Cu nenţeleasa bucurie
De-a nu mai fi pentru vecie...
Şi, mângâindu-mă, mi-ai spune:
Mori, draga mea,
Iubita mea cu frunte de octombrie
Cuprinsă ca-n icoane
De nimb rotund de moarte,
Mori,
Lasă-ţi culorile în flori,
Pletele lungi cărărilor
Şi ochii luciu mărilor,
Să ştii
De unde să le iei,
Când vei veni...
Dac-am muri deodată împreună
Ucigaş fiecare şi victimă,
Salvator şi salvat,
Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,
Mult după ce nu vom vedea...

                                                                                                  Ana Blandiana

Bună dimineţa......



Mă-ntreb, pe legea-mi, ce făceam – tu, eu –
Când nu ne cunoştem? Neînţărcaţi,
Sugeam plăceri copilăreşti, mereu?
Sau sforăiam în peşteri, fermecaţi?
Aşa a fost: scornita desfătare
Şi orice frumuseţe-ntâmplătoare
Ce am râvnit, ţi-a fost prefigurare.

Deci, bună dimineaţa, inimi treze!
Voi nu vă urmăriţi cumva din frică?
E vrednică iubirea să vegheze?
Ea-ndepărtări preface tinda mică.
Noi lumi navigatorii afle-n zare,
Un altul vază-n hărţi lumi uimitoare,
Noi stăpâni-vom lumea, o lume fiecare.

În ochi doar chipul celuilalt apare,
Despre curate inimi chipul spune.
Mai mândre emisfere unde-s oare,
Fără de nord şi fără soare-apune?
Ceea ce piere, rău fu cumpănit,
De-s dragostele una, de-i leit
Al nostru dor – pieirii nu va fi nicicând sortit.

                                   John Donne

Vine vremea...

        
Vine-o varsta, vine-o veste,
Vine-o vreme, vine-o vama,
Vine-o voce, vine, cheama :
Cheama ziua, cheama ora,
Cheama clipa tuturora,
Cheama, pleaca, vine, este...

Vine vama sa-mi masoare
Portia de har,
Vine vama cu-nchisoare.
Caci am fost talhar.
Vine ziua sa coboare
Discul meu solar,
Vine ziua sa fiu boare,
Cer si aer clar.
Vine vestea sa-mi strecoare
Ca respir mai rar,
Vine vestea ca-i racoare
Pe itinerar.
Vine ora care doare
Scrisa-n calendar,
Vine ora ca odoare
Sa va las in dar.
Vine varsta cand dogoare
Patul de cosmar,
Vine varsta de rigoare
Si de somn sumar.
Vine clipa sa-infioare
Mitul necesar,
Vine clipa cand mioare
In folclor tresar.
Vine vremea la izvoare
Sa ma-ntorc deci iar,
Vine vremea sa dau floare,
Poate fructe iar.

Vine-o varsta, vine-o veste,
Vine-o vreme, vine-o vama,
Vine-o voce, vine, cheama :
Cheama ziua, cheama ora,
Cheama clipa tuturora,
Cheama, vine, pleaca, este...


Romulus Vulpescu

Nu e pacat ?



Nu e pacat 
ca sa se lepede 
clipa cea repede 
ce ni s-a dat?


                         Hieronymus Lorm

Nu sunt ce par a fi ...


              




"Nu sunt ce par a fi - 
Nu sunt 
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!... 
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu, 
Sau prea curând, 
Sau poate prea târziu... 
M-am resemnat, ca orice bun creştin, 
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!... 
[...]" 



                                Ion Minulescu

Sonetul 64



Cînd vàd cum Vremea a pocit, hainà, 
Splendori si fast din îngropate ere, 
Cînd vàd semete turnuri in ruinà, 
Si bronzul vesnic, ros de ani, cum piere; 
Cînd vàd cum lacom oceanu-nghite 
Impàratia tàrmului de zor, 
Cum ape-s de uscàturi gîtuite, 
Si sporul naste praf, iar praful spor; 
Cînd vàd cum totul altceva devine, 
Sau toate cum le sfarmà nimicirea, 
Sà meditez invàt de la ruine 
Cà vremea va veni sà-mi ia iubirea. 
E-un gînd fatal, ce plînge, fiindcà are 
Doar ceea ce i-e teamà cà dispare.

                     
                                                                 Big Will

Fara inima


            

Sunt atat da fericit astazi 
de parca mi-as lua la revedere da la viatza 
de parca mi-as baga in inima un mar ca sa nu mai bata ci sa stea dracului - 
ca sa pot sa ma apropii de tine si sa-ti spun : 
- Mai, ti-o fi sete 
ia si tu si musca un mar!

                 
                         Nichita Stanescu 

Invata-ma sa mor


                   

asa cum m-ai trimis in continuu prezent,
cum m-ai invatat puterea cuvantului,
sa cred ca exista o lumina invizibila retinei,
sa renunt la aurul lumii
ca la ceva prea sarac pentru valoarea launtrului meu,
invata-ma sa mor
in fiecare zi, incet
pana voi fi fara mine,
pana voi fi fara eu
pana voi fi
tu.
             
                          Hanna Bota

Totul atat de simplu....



Totul atat de simplu

O, dac-aş fi o lumânare numai, 
Să mă consum treptat 
De la un capăt spre altul, 
Simplu, ca-n aritmeticile 
Copiilor... 
Capul întâi - ce fericire! - 
Mi-ar dispărea, 
Lumea ar spune: 
"Ce fără cap este fata aceasta!", 
Eu aş fi uitat totul 
Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg. 
Inima apoi mi s-ar topi, 
Şi n-aş mai iubi, 
Şi n-aş mai urî, 
Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge, 
Şi lumea ar spune: 
"Ce fără inimă este fata aceasta!" 
Şi aşa mai departe. 
Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă, 
Şi nici o patimă, 
Şi sângele meu purtător de corăbii 
S-ar spulbera, 
Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi, 
Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi, 
Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva. 
În ultima linişte, 
Balta de ceară 
S-ar răci, pedepsită anume 
Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care 
Lumina ei le-a adus în lume... 

Ana Blandiana

sâmbătă, 5 februarie 2011

Zece ani...


Nu am prea multe tu le stii
Câteva carti de poezii
Si un mar într-o oglinda, poate-l vrei 

Un perete numai poze
Viata când era pe roze
Avem numai, numai douastrei


Lumea-i în odaia mea
Uneori treci tu prin ea
Dar parfumul tau trei zile nu dispare.

Daca vrei ramâi nu stiu
Dar sa pleci e prea târziu
Prea târziu si ploua tare.


Daca ar fi sa aleg din toate
Multe-s neadevarate
Cred ca ai ramâne, ai ramâne numai tu

Tu cu temerile tale
Când mai ei cu ele-n vale
Bine ascuns într-un desuu

Asta-i poezia toata
Toata povestirea-nmiresmata
Când cu degetul pe piept îmi scri: “e joi”.

Pune iar casetele albastre
Unde-s toate cântecele noastre
Si-ntr-o clipa vom ajunge
Cu zece ani înapoi

Zece ani,
zece ani,
zece ani înapoï. 

Demonul...


Ma jur pe-ntaia zi a firii
Ma jur pe ultimu-i azur
Pe blestemul nelegiuirii
Pe vesnicul adevar ma jur
Ma jur pe chinul prabusirii
Pe sacrul biruintei dor
Ma jur pe clipa intalnirii
Pe-amenintarea despartirii
Pe visul meu nepieritor
Ma jur pe duhuri, pe infrangeri
Pe goana lor din loc in loc
Ma jur pe veghetorii ingeri
Vrajmasi cu palose de foc
Ma jur pe iad, pe cer, pe fire
Pe tine jur, ca sa-mi ramai
Ma jur pe ultima-ti privire
Ma jur pe lacrima-mi dintai
Pe rasuflarea-ti ce-n tacere
Revarsa-al buzelor prinos
Pe parul lung si matasos
Pe fericire si durere
Pe dragostea ce-ti port duios
Ma jur sa fug de razbunare
Ma jur sa nu mai fiu trufas
De azi din lume va disparea
Cel ce-i al raului faptas
Vreau sa ma rog, vreau sa iubesc
In bine iar sa cred voiesc.

   Mihail Lermontov