Zece ani...

Nu am prea multe tu le stii

Câteva carti de poezii

Si un mar într-o oglinda, poate-l vrei 

Un perete numai poze

Viata când era pe roze

Avem numai, numai douastrei

Lumea-i în odaia mea

Uneori treci tu prin ea

Dar parfumul tau trei zile nu dispare.

Daca vrei ramâi nu stiu

Dar sa pleci e prea târziu

Prea târziu si ploua tare.

Daca ar fi sa aleg din toate

Multe-s neadevarate

Cred ca ai ramâne, ai ramâne numai tu

Tu cu temerile tale

Când mai ei cu ele-n vale

Bine ascuns într-un desuu

Asta-i poezia toata

Toata povestirea-nmiresmata

Când cu degetul pe piept îmi scri: “e joi”.

Pune iar casetele albastre

Unde-s toate cântecele noastre

Si-ntr-o clipa vom ajunge

Cu zece ani înapoi

Zece ani,

zece ani,

zece ani înapoï.