Sonetul 64

Cînd vàd cum Vremea a pocit, hainà, 

Splendori si fast din îngropate ere, 

Cînd vàd semete turnuri in ruinà, 

Si bronzul vesnic, ros de ani, cum piere; 

Cînd vàd cum lacom oceanu-nghite 

Impàratia tàrmului de zor, 

Cum ape-s de uscàturi gîtuite, 

Si sporul naste praf, iar praful spor; 

Cînd vàd cum totul altceva devine, 

Sau toate cum le sfarmà nimicirea, 

Sà meditez invàt de la ruine 

Cà vremea va veni sà-mi ia iubirea. 

E-un gînd fatal, ce plînge, fiindcà are 

Doar ceea ce i-e teamà cà dispare.

                     
                                                                 Big Will