Totul atat de simplu....

Totul atat de simplu

O, dac-aş fi o lumânare numai, 

Să mă consum treptat 

De la un capăt spre altul, 

Simplu, ca-n aritmeticile 

Copiilor... 

Capul întâi - ce fericire! - 

Mi-ar dispărea, 

Lumea ar spune: 

"Ce fără cap este fata aceasta!", 

Eu aş fi uitat totul 

Şi nimic n-aş mai căuta să-nţeleg. 

Inima apoi mi s-ar topi, 

Şi n-aş mai iubi, 

Şi n-aş mai urî, 

Şi nici o suferinţă nu m-ar atinge, 

Şi lumea ar spune: 

"Ce fără inimă este fata aceasta!" 

Şi aşa mai departe. 

Şi apoi n-aş mai avea nici o dorinţă, 

Şi nici o patimă, 

Şi sângele meu purtător de corăbii 

S-ar spulbera, 

Şi mi-ar rămâne numai genunchii uscaţi, 

Tremurători cu demnitate sau îngenuncheaţi, 

Nimeni nu s-ar mai obosi să spună ceva. 

În ultima linişte, 

Balta de ceară 

S-ar răci, pedepsită anume 

Pentru toate îngrozitoarele umbre pe care 

Lumina ei le-a adus în lume... 

Ana Blandiana