miercuri, 29 decembrie 2010
Cântec în noapte...
Pietre-n cale, mereu pietre
Nimeni, bezna, nu ma indreapta
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Nimeni, bezna, nu ma indreapta
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Pana la tine nici o piatra
Nu mai vrea sa-mi fie treapa
Fata si zmeul
Avea în braţe vipere,
Şi-n trupul zvelt un şarpe,
Îl îndrăgeau frumoasele
Cântând molcom din harpe.
Dar domnul ţării porunci
Ca celui ce-l dă gata
Fata mezină îi va fi,
Cu tron cu tot, răsplata.
Cruciş cad spadele acum,
Un trup se prăvăleşte-n scrum,
Altul stă-nfipt pe dânsul.
Dar fata-nmărmurită-n prag
Îşi rupe sânul, greul.
« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Cï zmeul ! »
Radu Stanca
Şi-n trupul zvelt un şarpe,
Îl îndrăgeau frumoasele
Cântând molcom din harpe.
Dar domnul ţării porunci
Ca celui ce-l dă gata
Fata mezină îi va fi,
Cu tron cu tot, răsplata.
Cruciş cad spadele acum,
Versuri Umbra - Fata si zmeul
de pe http://www.versuri.ro
Şi-n ochi mijeşte plânsul.de pe http://www.versuri.ro
Un trup se prăvăleşte-n scrum,
Altul stă-nfipt pe dânsul.
Dar fata-nmărmurită-n prag
Îşi rupe sânul, greul.
« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Cï zmeul ! »
Radu Stanca
Ninge sfînt şi păgîn
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
Adrian Paunescu
Numai ochii ne rămîn
Despărţirea s-o mai vadă
Că, în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atîta nins
Nişte oameni de zăpadă.
Ninge fără milă, ninge şi ne doare,
ninge cu fărîme albe de pian,
ninge cu tristeţe şi cu felinare
ninge ca la moartea încă unui an.
Cîţi au fost de gardă –voie cer să doarmă
cîţi au fost cu somnul rătăcesc pe străzi,
ne aflăm în lume ca în ţevi de armă
cînd sugrumă lupii fragedele prăzi.
Ninge fără milă, cu vinovăţie,
ca o inculpare, ca un martor mut,
ninge cu o nuntă, ninge şi sfîşie,
se fărîmiţează ultimul salut
vai de noi, femeie, ninge-a despărţire,
vom pleca departe, unde-avem de mers,
ninge să despartă gheaţă şi iubire,
oarbe felinare cad din univers.
Ninge ca pe piatră peste carnea noastră,
ninge ca pe munte, ninge ca pe mort,
ninge incurabil, molimă albastră,
ninge pe vaporul scufundat în port.
Ninge peste buze, ninge peste pleoape,
ninge peste îngeri, ninge peste văi,
ninge peste clopot, ninge peste ape,
ninge incredibil peste ochii tăi.
Ninge în neştire, otova, aiurea,
ninge ca-n porecle, ninge ca-n blestem
ninge ca un trăsnet, ninge ca pădurea,
ninge să se stingă vocea cînd te chem.
Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă,
ninge fantomatic şi bacovian,
ninge că sînt rece, ninge că eşti dusă,
ninge ca la moartea ultimului an.
Adrian Paunescu
Pastel alb
Făr’ de idei şi făr’ de scop, nehotărât,
Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine;
Un cer murdar, meschin, urât,
Ce-nchide-n nori apusul vis şi-a lui lumine.
Şi orişicând dacă-aş voi, şi orişicând
Norii să-i sparg, lacrimi şuvoi din ei să cadă,
Zadarnic cerc... gerul vrăşmas tot îngheţând,
Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă.
Decolorat deasupra mea ţi-l port de-acum
Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie;
Că astăzi griji, necaz şi ani mă duc pe-un drum
Lipsit cu tot de ideal şi de tărie.
Ca iarna alb, deşi timid e-nsufleţit,
Şi sub zăpezi plin de curaj tiptil se ţine,
Din ochii tăi ce cu amor m-au aţintit,
Un ghiocel prevestitor de vremi senine.
..Mircea Demetriade
luni, 27 decembrie 2010
tot tie iti multumesc.....
"Ce mult am plâns că n-am găsit,
acolo unde îl lăsasem,
zâmbetul furat de la tine.
În năstruşnicia lui, a părăsit ascunzătoarea
şi a zburdat spre alţi ochi nepricepuţi,
sau nu ştiu unde mi l-a ispitit Destinul.
I-am făcut pat din speranţă şi pernă din dor
cu gândul că o să se întoarcă,
că am să-l regăsesc.
Şi dacă am să-l prind, din întâmplare,
sau am să-l surprind ca pe un copil obraznic,
am să-l pedepsesc aruncându-i priviri adânci, flămânde.
Aşa ştie el să se potolească şi să fie cuminte."
acolo unde îl lăsasem,
zâmbetul furat de la tine.
În năstruşnicia lui, a părăsit ascunzătoarea
şi a zburdat spre alţi ochi nepricepuţi,
sau nu ştiu unde mi l-a ispitit Destinul.
I-am făcut pat din speranţă şi pernă din dor
cu gândul că o să se întoarcă,
că am să-l regăsesc.
Şi dacă am să-l prind, din întâmplare,
sau am să-l surprind ca pe un copil obraznic,
am să-l pedepsesc aruncându-i priviri adânci, flămânde.
Aşa ştie el să se potolească şi să fie cuminte."
am ce face cu ea.....
Dar daca nu-ti mai trebuie dragostea mea..
Daca nu mai ai ce sa faci cu ea..
N-o arunca asa Mai bine aseaz-o undeva
Aseaz-o intr-un loc cu multa lume..pe o strada aglomerata
Sau intr-o sala de cinema
Poate o gaseste cineva si-are nevoie de ea.....
duminică, 26 decembrie 2010
A fost al tau vreodata vintul
Sau Universul nesfirsit ?
Ori soarele din cer luindu-l
L-ai dus in miini la asfintit ?
Ai ascultat in floare merii
Cum inaltau iubiri cint ?
Te-ai contopit cu ploaia verii
In brate fulgerul purtind ?
Ai nascocit cu ochiul mintii
Cit pot fi toamnele de adinci ?
Ti-ai daltuit din iarna vietii
Poteci de soare peste stinci ?
Sau Universul nesfirsit ?
Ori soarele din cer luindu-l
L-ai dus in miini la asfintit ?
Ai ascultat in floare merii
Cum inaltau iubiri cint ?
Te-ai contopit cu ploaia verii
In brate fulgerul purtind ?
Ai nascocit cu ochiul mintii
Cit pot fi toamnele de adinci ?
Ti-ai daltuit din iarna vietii
Poteci de soare peste stinci ?
Te intreb-Viorica Salajeanu
Moartea lui Pitagora
Nu ma intereseaza ca doi si cu doi fac patru.
Eu vreau sa faca trei.
Voi inainta deci doi metri si inca doi,
si voi ramane acolo razand
de toti cei care vor sa-mi atraga atentia
ca doi si cu doi fac patru
si ca patru metri ma desparteau de linia ferata.
Prostii! Ei nu vad ca
mai am un mtreu pana la linia ferata,deoarece
doi si cu doi fac trei? In sfarsit,
le voi face dovada,caci, vad,
se apropie trenul. Sa vina!
Sa vina! Sa vina!
O. Paler-Autoportret intr-o oglindaSparta
Nu ma intereseaza ca doi si cu doi fac patru.
Eu vreau sa faca trei.
Voi inainta deci doi metri si inca doi,
si voi ramane acolo razand
de toti cei care vor sa-mi atraga atentia
ca doi si cu doi fac patru
si ca patru metri ma desparteau de linia ferata.
Prostii! Ei nu vad ca
mai am un mtreu pana la linia ferata,deoarece
doi si cu doi fac trei? In sfarsit,
le voi face dovada,caci, vad,
se apropie trenul. Sa vina!
Sa vina! Sa vina!
O. Paler-Autoportret intr-o oglinda
Romanţă Fără Muzică (În Seara Când Ne-om întâlni)
În seara când ne-om întâlni -Caci va veni si seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Si-ti voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Si Corint…
Si-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca si pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:
- Voiesti sau nu sa fii a mea?
În seara când ne vom iubi -
Caci va veni si seara-aceea -
În pat vom presara buchete de trandafiri si chiparoasa
Ne vom închide-apoi în casa
Si vom zvârli în strada cheia…
Si-n seaca când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca si pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:
- Voiesti sa nu mai fii a mea?…
Si-n seara când ne-om desparti -
Caci va veni si seara-aceea -
Vom stinge flacarile-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasa si trandafirii-i vom presa
În cartea roza-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Si Corint…
Si-n seara când ne-om desparti
Te voi ruga,
Ca si pe multele pe care le-am sfatuit ‘naintea ta:
- Sa-ti amintesti c-ai fost si-a mea!…
Ion Minulescu
vineri, 24 decembrie 2010
Ruga pentru iertarea pacatelor
Ion Minulescu
Stiu ca-s vinovat, Parinte...
Stiu ca vina mea e mare-
Vina fara de iertare;
Ca-mi bat joc de cele sfinte
Si nesocotesc Scriptura
Cand pacatuiesc de-a randul
Si cu fapta,
Si cu gandul,
Si cu ochii,
Si cu gura...
Stiu ca-s vinovat,Parinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este acela care minte!...
Eu nu mint-
Eu sunt ca Tine !...
Nu stiu daca-i rau sau bine
Dar nu cer sa fiu iertat,
Fiindca tu traiesti in mine
Si cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i pacat ...
Stiu ca-s vinovat, Parinte...
Stiu ca vina mea e mare-
Vina fara de iertare;
Ca-mi bat joc de cele sfinte
Si nesocotesc Scriptura
Cand pacatuiesc de-a randul
Si cu fapta,
Si cu gandul,
Si cu ochii,
Si cu gura...
Stiu ca-s vinovat,Parinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este acela care minte!...
Eu nu mint-
Eu sunt ca Tine !...
Nu stiu daca-i rau sau bine
Dar nu cer sa fiu iertat,
Fiindca tu traiesti in mine
Si cum Tu faci numai bine,
Ce fac eu la fel cu Tine
Nu-i pacat ...
tu??!!
Sarut-Romeo Morari
Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar
sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut
Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati
si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...
Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar
sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut
Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati
si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...
joi, 23 decembrie 2010
Mai lasă-mi timp, tu viaţă, să prind ziua de mâine,
Şi poate dup-aceea voi accepta să mor...
Deşi poate-i mai bine să mor azi ca un câine,
Decât prea obosită de-atâta of şi dor.
Nu mă-ntreba de cine mi-e dor... nu ştiu a spune...
Ştiu doar că nu pot locul să mi-l găsesc nicicum.
Să fie oare vina iubirii prea nebune,
Ce mi-a topit fiinţa de n-a rămas nici scrum ?
Nu cred că vrei răspunsuri, cum nicio întrebare
Nu pui când dai năvală şi cureţi tot din jur...
Dar de ce crezi, tu viaţă, că nu aş fi în stare,
Din sacu-ţi plin de veacuri, o zi doar să mai fur ?
Nu-s hoţ de meserie, sunt doar o pasageră
Şi-atât de obosită-s...tu să adormi n-ai vrea?
Promit, nu-ţi fur desaga, nu vreau din ea o eră,
Dar ziua cea de mâine îţi jur, va fi a mea
Tu, viaţă - Mariana Kabbout
Şi poate dup-aceea voi accepta să mor...
Deşi poate-i mai bine să mor azi ca un câine,
Decât prea obosită de-atâta of şi dor.
Nu mă-ntreba de cine mi-e dor... nu ştiu a spune...
Ştiu doar că nu pot locul să mi-l găsesc nicicum.
Să fie oare vina iubirii prea nebune,
Ce mi-a topit fiinţa de n-a rămas nici scrum ?
Nu cred că vrei răspunsuri, cum nicio întrebare
Nu pui când dai năvală şi cureţi tot din jur...
Dar de ce crezi, tu viaţă, că nu aş fi în stare,
Din sacu-ţi plin de veacuri, o zi doar să mai fur ?
Nu-s hoţ de meserie, sunt doar o pasageră
Şi-atât de obosită-s...tu să adormi n-ai vrea?
Promit, nu-ţi fur desaga, nu vreau din ea o eră,
Dar ziua cea de mâine îţi jur, va fi a mea
Tu, viaţă - Mariana Kabbout
Am furat o bucată de timp şi am ascuns-o în stele,
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele,
Talpa mea a păşit prea uşor, nimeni astăzi nu ştie
Cu un zâmbet timid m-am plimbat mai apoi printre ele,
Talpa mea a păşit prea uşor, nimeni astăzi nu ştie
C-am trecut pe acolo cândva, într-o clipă târzie....
Mii de ani am crezut că o lume-i făcută să piară,
Neştiind de ce toamna soseşte mereu după vară... Am fost centru solar şi-am sclipit o secundă-n amurg,
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranţe ce curg.
Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat ... Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram, Împotriva uitării mi-amintesc şi acum că luptam...
Am ştiut că secunda avea chipul fetei bătrâne Şi din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne, Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând Care sapă adânc răscolind printre şoaptă şi gând.
Înghiţită de-o stea somnoroasă mai alerg prin secunde, Învăţând să trăiesc nostalgii fără lacrimi profunde... Am păşit izgonind anotimpul spre care m-am dus, Patimi dulci am trăit aşteptând doar un ultim apus ....
Neştiind de ce toamna soseşte mereu după vară... Am fost centru solar şi-am sclipit o secundă-n amurg,
Risipind vise lungi prea ascunse-n speranţe ce curg.
Umbra verii tăcea urmărind pasul meu legănat Iar poteca rămasă în urmă după mine-a strigat ... Rele vânturi băteau peste anii ce-n spate-i căram, Împotriva uitării mi-amintesc şi acum că luptam...
Am ştiut că secunda avea chipul fetei bătrâne Şi din trecerea ei friguroasă nimic nu rămâne, Curtezana din ea e mereu doar un suflet flămând Care sapă adânc răscolind printre şoaptă şi gând.
Înghiţită de-o stea somnoroasă mai alerg prin secunde, Învăţând să trăiesc nostalgii fără lacrimi profunde... Am păşit izgonind anotimpul spre care m-am dus, Patimi dulci am trăit aşteptând doar un ultim apus ....
Ultimul apus - Mariana Kabbout
| "Eu te iubesc pentru ce eşti Tu mă iubeşti pentru ce-ai vrea să fiu Şi chiar de-mi spui că nu mă placi Doar lingă tine mă simt viu De ce să vrem ca să avem Ce n-am avut şi nu putem De ce-ai spera că intr-o zi Aş putea fi, cum ţi-ai dori? Mai bine lasă tot aşa Ne mulţumim cu ce avem Nu plinge şi nu dispera Căci o s-avem tot ce vom vrea Atita timp cit mă iubeşti Şi eu pe tine te iubesc Vom irosi tot ce avem Şi ne-om gandi la ce-om avea... " |
"Daca m-ai chema, ar zvacni
O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !"
O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !"
"Invata-ma sa iubesc cu ochii deschisi,
Arata-mi luna de aproape,
Saruta-mi tu ochii ce-i tin doar inchisi…
Rapeste-ma din singuratate.
Amestaca-mi visul cu realitatea ta,
Asterne-mi iubirea in cale
Si canta-mi minunea ce eu voi avea
Cand prinsa voi fi in bratele tale.
Lasa-mi tu gandul sa-mi fuga departe…
Pe stele sa calc cu ochii deschisi,
Iubirea-ti divina s-o simt mai aproape,
In visul etern sa plutesc..."
Arata-mi luna de aproape,
Saruta-mi tu ochii ce-i tin doar inchisi…
Rapeste-ma din singuratate.
Amestaca-mi visul cu realitatea ta,
Asterne-mi iubirea in cale
Si canta-mi minunea ce eu voi avea
Cand prinsa voi fi in bratele tale.
Lasa-mi tu gandul sa-mi fuga departe…
Pe stele sa calc cu ochii deschisi,
Iubirea-ti divina s-o simt mai aproape,
In visul etern sa plutesc..."
-Sa-ti dau dragostea mea?
-Da-mi-o...
-Dar este pangarita...
-Da-mi-o asa.
-Si as vrea sa te intreb...
-Intreaba-ma.
-Sa spunem ca am sa bat...
-Te voi primi.
-Sa spunem ca o sa te chem...
-Voi veni.
-Si daca te voi chema la necaz?
-La necaz voi veni.
-Si daca te voi minti?
-Te voi ierta.
-Iti voi comanda...
-Ma voi supune.
-Iti voi ordona sa inchizi usa unui prieten.
-Am s-o inchid.
-Iti voi spune: omoara-l!
-Il voi omora.
-Iti voi spune: mori!
-Voi muri.
-Dar daca ma voi ineca?
-Te voi salva.
-Dar daca o sa doara?
-Voi suporta.
-Dar daca o sa apara un zid?
-Il voi darama.
-Dar daca va aparea un nod?
-Il voi taia.
-Dar daca or sa apara 100?
-Chiar si 100.
-Imi vei da dragostea ta?
-Ti-o voi da.
-Eu insa nu te voi iubi...
-Dar de ce?!?
-Pentru ca nu-i suport pe sclavi!
Rojdestvenski - poezia diallog (fara titlu)
-Da-mi-o...
-Dar este pangarita...
-Da-mi-o asa.
-Si as vrea sa te intreb...
-Intreaba-ma.
-Sa spunem ca am sa bat...
-Te voi primi.
-Sa spunem ca o sa te chem...
-Voi veni.
-Si daca te voi chema la necaz?
-La necaz voi veni.
-Si daca te voi minti?
-Te voi ierta.
-Iti voi comanda...
-Ma voi supune.
-Iti voi ordona sa inchizi usa unui prieten.
-Am s-o inchid.
-Iti voi spune: omoara-l!
-Il voi omora.
-Iti voi spune: mori!
-Voi muri.
-Dar daca ma voi ineca?
-Te voi salva.
-Dar daca o sa doara?
-Voi suporta.
-Dar daca o sa apara un zid?
-Il voi darama.
-Dar daca va aparea un nod?
-Il voi taia.
-Dar daca or sa apara 100?
-Chiar si 100.
-Imi vei da dragostea ta?
-Ti-o voi da.
-Eu insa nu te voi iubi...
-Dar de ce?!?
-Pentru ca nu-i suport pe sclavi!
Rojdestvenski - poezia diallog (fara titlu)
Lucian Blaga
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
Speranta,
"In gândul meu tu esti al meu de mult,
Astept ca ursitoarele sa-mparta binele si raul,
Ecoul fericirilor din alte vieti acum ascult
Si ma feresc sa vad cât de adânc e haul.
Mai cred ca între pamânt si cer esti tu
Da-mi mâna ta sa te înalt pe culmi nebanuite,
Te iau de-acum cu mine,vei fi al meu, nu spune nu
Mi-esti drag, te voi iubi mereu de-acuma inainte.
Pe-un camp în plina noapte din cer cadeau stelute,
Câte-o dorinta de fiecare atuncia îmi puneam,
Scriam numele tau din multicolore panselute,
Peste pamânt direct,sau chiar pe cer scriam.
Speranta moare ultima asa se stie de demult,
Gândindu-ma la ea, eu ma visez la brat cu tine,
Se unduieste grâu-n lan si melodia lui ascult
Iar mireasma pâinii aduce pace si-atâta bine.
In lanul însorit si auriu, ma vad numai cu tine..."
"In gândul meu tu esti al meu de mult,
Astept ca ursitoarele sa-mparta binele si raul,
Ecoul fericirilor din alte vieti acum ascult
Si ma feresc sa vad cât de adânc e haul.
Mai cred ca între pamânt si cer esti tu
Da-mi mâna ta sa te înalt pe culmi nebanuite,
Te iau de-acum cu mine,vei fi al meu, nu spune nu
Mi-esti drag, te voi iubi mereu de-acuma inainte.
Pe-un camp în plina noapte din cer cadeau stelute,
Câte-o dorinta de fiecare atuncia îmi puneam,
Scriam numele tau din multicolore panselute,
Peste pamânt direct,sau chiar pe cer scriam.
Speranta moare ultima asa se stie de demult,
Gândindu-ma la ea, eu ma visez la brat cu tine,
Se unduieste grâu-n lan si melodia lui ascult
Iar mireasma pâinii aduce pace si-atâta bine.
In lanul însorit si auriu, ma vad numai cu tine..."
unde e iubirea?
"Ne amagim mereu cu dulci cuvinte
In viata asta plina de frumos...
ne intrebam mereu de ce ne doare
cand inima ne-arunca cineva pe jos
Ce oare am facut sa meritam
uitarea si durerea deznadejdii
Si oare cum ne-am inselat asa...
Crezand ca noi avem doar privilegii?!
Si cum putem acum recapata
Iubirea si sarutul.....fericirea
ce-am face oare daca le-am avea?
Am fi mai buni ?
Sau poate ne-amagim ...si ceea ce simtim
nu e iubire...
Si-atunci ma-ntreb...de unde fericire?!"
"Ne amagim mereu cu dulci cuvinte
In viata asta plina de frumos...
ne intrebam mereu de ce ne doare
cand inima ne-arunca cineva pe jos
Ce oare am facut sa meritam
uitarea si durerea deznadejdii
Si oare cum ne-am inselat asa...
Crezand ca noi avem doar privilegii?!
Si cum putem acum recapata
Iubirea si sarutul.....fericirea
ce-am face oare daca le-am avea?
Am fi mai buni ?
Sau poate ne-amagim ...si ceea ce simtim
nu e iubire...
Si-atunci ma-ntreb...de unde fericire?!"
Ca nisipul femeile sunt...
"Bărbaţii-s făcuţi din carne,
Femeile - din oţel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greşeşte şi el…
Femeile zic că-s din carne,
Bărbaţii că-s din oţel,
Şi de-aia e noaptea-ntuneric
Şi viaţa e un hotel…
Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Şi-napoi nu mai vin nicicând…
Ca nisipul femeile sunt!
Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi…
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cât de adânc te prinzi!
Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curând…
Ca nisipul femeile sunt…"
"Bărbaţii-s făcuţi din carne,
Femeile - din oţel,
Ar fi trebuit să fie invers,
Dar Dumnezeu mai greşeşte şi el…
Femeile zic că-s din carne,
Bărbaţii că-s din oţel,
Şi de-aia e noaptea-ntuneric
Şi viaţa e un hotel…
Ca nisipul femeile sunt,
Le ia pe sus orice boare de vânt
Şi-napoi nu mai vin nicicând…
Ca nisipul femeile sunt!
Au camere mari, cu multe oglinzi,
Ca-ntr-o plasă în ele te prinzi…
Când sub pătura moale te-ntinzi
Nici nu ştii cât de adânc te prinzi!
Au ochi să te-oprească,
Şi-aceiaşi ochi să te gonească
Curând…
Ca nisipul femeile sunt…"
TU...
"Tu esti acel ceva ce nu imi aprtine...
Un vis frumos curat si plin de poezie...
Tu esti barbatul care, asteapta in tacere...
Aceste versuri care...provoaca mangaiere...
Am incetat sa cred ca visul se-nplineste....
Dar in sfarsit constat...ca viata imi zambeste.
Tu esti un vis ce adesea pe aripi ma purta...
Si ma-nalta la ceruri cu sau fara voia mea."
"Tu esti acel ceva ce nu imi aprtine...
Un vis frumos curat si plin de poezie...
Tu esti barbatul care, asteapta in tacere...
Aceste versuri care...provoaca mangaiere...
Am incetat sa cred ca visul se-nplineste....
Dar in sfarsit constat...ca viata imi zambeste.
Tu esti un vis ce adesea pe aripi ma purta...
Si ma-nalta la ceruri cu sau fara voia mea."
"As vrea sa am, daca se poate
O zi de vis numai a mea .
Sa fiu ducesa mintii tale
Sa te inclini in fata mea
Sa-ti pot sopti cuvinte tandre
Si pline de iubire,
Fara sa ma tem , ca … oare,
Tu ce crezi despre mine?
Sa vad privirea ta arzand
Cind se indreapta spre mine,
De pasiune si d-un gand
Ce-l am eu pentru tine.
Sa un te mai poti controla
Si fara judecata
Sa fiu prezenta-n mintea ta ,
Mereu… ca alta data.
Cu atingeri blande tu sa vii,
Si pe neasteptate,
Ma strangi in brate , si imi spui …
Cu tine … pan’ la moarte!"
O zi de vis numai a mea .
Sa fiu ducesa mintii tale
Sa te inclini in fata mea
Sa-ti pot sopti cuvinte tandre
Si pline de iubire,
Fara sa ma tem , ca … oare,
Tu ce crezi despre mine?
Sa vad privirea ta arzand
Cind se indreapta spre mine,
De pasiune si d-un gand
Ce-l am eu pentru tine.
Sa un te mai poti controla
Si fara judecata
Sa fiu prezenta-n mintea ta ,
Mereu… ca alta data.
Cu atingeri blande tu sa vii,
Si pe neasteptate,
Ma strangi in brate , si imi spui …
Cu tine … pan’ la moarte!"
Mai este timp
"Mai este timp să te mai strâng la piept
Şi în albastrul tău să mă pierd lin
Luând în palmã munţi de trandafiri
Să te mai caut printre ei, o, vis divin!
Mai este timp destul să te iubesc
Din creştet până-n tălpi şi să mai pot
S-acopăr trupu-ţi fin cu nopţi fierbinţi
Ce n-or mai vrea din minte să te scot
E timp destul pe buze să mai am
Sărutul tău ameţitor de blând
Şi ne-ntrerupt să te culeg din flori
Apoi să te sădesc la mine-n gând
Da, este timp... tu de ce crezi că nu-i?
Şi chiar de nu-i, voi scotoci-n abis
Pe tâmpla nopţii să te pot iubi
Pe-aceeaşi stea, la margine de vis..."
"Mai este timp să te mai strâng la piept
Şi în albastrul tău să mă pierd lin
Luând în palmã munţi de trandafiri
Să te mai caut printre ei, o, vis divin!
Mai este timp destul să te iubesc
Din creştet până-n tălpi şi să mai pot
S-acopăr trupu-ţi fin cu nopţi fierbinţi
Ce n-or mai vrea din minte să te scot
E timp destul pe buze să mai am
Sărutul tău ameţitor de blând
Şi ne-ntrerupt să te culeg din flori
Apoi să te sădesc la mine-n gând
Da, este timp... tu de ce crezi că nu-i?
Şi chiar de nu-i, voi scotoci-n abis
Pe tâmpla nopţii să te pot iubi
Pe-aceeaşi stea, la margine de vis..."
Si intre noi mai e un pas
Ma atragi,
Ma respingi,
Te alinti si ma iubesti
Si femeie si copil,
Asa cum esti.
Eu iubesc,
Ochii tai,
Noaptea din privirea ta,
Felul tau de-ami sopti ceva.
Dar intre noi mai e un pasa
Si daca el a mai ramas,
E vina mea
Sau dreptul tau la fericire
Insa vezi, nu mrerit eu
Te-am viast,
Ma atingi,
Si te simt,
Daruindu-mi tot ce ai
Insa vezi, nu merit eu
Ce vrei sa-mi dai.
In sfarsuit,
Ai venit
Esti aici, veui fi al meu,
Te-am vïsat,
Te-am asteptat mereu.
S.Ladosi
Ma atragi,
Ma respingi,
Te alinti si ma iubesti
Si femeie si copil,
Asa cum esti.
Eu iubesc,
Ochii tai,
Noaptea din privirea ta,
Felul tau de-ami sopti ceva.
Dar intre noi mai e un pasa
Si daca el a mai ramas,
E vina mea
Sau dreptul tau la fericire
Insa vezi, nu mrerit eu
Te-am viast,
Ma atingi,
Si te simt,
Daruindu-mi tot ce ai
Insa vezi, nu merit eu
Ce vrei sa-mi dai.
In sfarsuit,
Ai venit
Esti aici, veui fi al meu,
Te-am vïsat,
Te-am asteptat mereu.
S.Ladosi
Lucian Blaga - Catrenele Dragostei
"Draga-mi este dragostea
bântuita de sprâncene,
de sprâncene pamântene,
lungi, piezis-rasaritene.
Draga-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poarta-n ea
moarte-ades si-ades un leac.
Spune-se ca-n holda coapta
macul îl dezbraci c-o soapta.
Draga-mi este dragostea
care zice: nu si da.
Draga-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mica pe cât lacrima.
Draga-mi este dragostea
care face stea si stea
din pamânturile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele îsi stie visul.
Draga-mi este dragostea
cu-naltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.
Draga-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
caci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.
Draga-mi este dragostea,
draga uneori furtuna
si-un pacat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Draga-mi este dragostea
ce de ani ma paste.
Dragostea ne-o tina zeii,
sa ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului."
"Draga-mi este dragostea
bântuita de sprâncene,
de sprâncene pamântene,
lungi, piezis-rasaritene.
Draga-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poarta-n ea
moarte-ades si-ades un leac.
Spune-se ca-n holda coapta
macul îl dezbraci c-o soapta.
Draga-mi este dragostea
care zice: nu si da.
Draga-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mica pe cât lacrima.
Draga-mi este dragostea
care face stea si stea
din pamânturile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele îsi stie visul.
Draga-mi este dragostea
cu-naltimile si-abisul
si cu ce mai are-n ea.
Draga-mi este dragostea -
locului nu pot s-o tin,
caci frumsetea ei dispare
în frumsetile-i ce vin.
Draga-mi este dragostea,
draga uneori furtuna
si-un pacat pe care-l arde
pe la miezul noptii luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naste.
Draga-mi este dragostea
ce de ani ma paste.
Dragostea ne-o tina zeii,
sa ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului."
HABAR N-AI TU...
"Habar n-ai tu
cum te alint,in gandul meu
si cum ma mint,ma mint mereu
ca ma iubesti si tu.
De dragul tau in vise cum ma pierd,
cum te dezmierd
habar n-ai tu.
In viata ta vei intalni,iubiri de-o zi
si dezmierdari si bucurii,
de toate poti gasi...
Dar dragoste curata ca a mea
nu vei gasi in viata ta.
Cand eu cu visurile mele
covor de visuri iti urzesc,
tu calci nepasator pe ele,
si-n loc sa plang eu iti zambesc.
Habar n-ai tu...."
"Habar n-ai tu
cum te alint,in gandul meu
si cum ma mint,ma mint mereu
ca ma iubesti si tu.
De dragul tau in vise cum ma pierd,
cum te dezmierd
habar n-ai tu.
In viata ta vei intalni,iubiri de-o zi
si dezmierdari si bucurii,
de toate poti gasi...
Dar dragoste curata ca a mea
nu vei gasi in viata ta.
Cand eu cu visurile mele
covor de visuri iti urzesc,
tu calci nepasator pe ele,
si-n loc sa plang eu iti zambesc.
Habar n-ai tu...."
unul
"eu stiu ca visele fara stele si luna
sunt cer pe frunte - cazut
din prea putina inima
sau prea multa teama
eu stiu ca povestile fara zane si printi
sunt coli albe in viata - invinsa
din prea putine nopti
sau prea multe griji
eu stiu ca iernile singure si fara zapada
sunt case de suflet - goale
din prea putina fericire
sau prea multa ingropare
eu stiu ca viata fara tine si mine
este viata - numarata par
din prea multe perechi
si prea putine suflete
perechea noastra se numara cu "unul"
unul fara altul
am fi mereu aceeiasi cautare de sine
in "unul"
unul fara unul fac doi fara rost
pe tine nu stiu
cum sa mi te adun,
cum sa mi te scad,
cum sa mi te impartesc,
cum sa mi te inmultesc,
cum sa mi te divid
stiu doar unde te gasesc:
in locul din care ecoul
mi se intoarce mereu
ca o imbratisare de seara!"
"eu stiu ca visele fara stele si luna
sunt cer pe frunte - cazut
din prea putina inima
sau prea multa teama
eu stiu ca povestile fara zane si printi
sunt coli albe in viata - invinsa
din prea putine nopti
sau prea multe griji
eu stiu ca iernile singure si fara zapada
sunt case de suflet - goale
din prea putina fericire
sau prea multa ingropare
eu stiu ca viata fara tine si mine
este viata - numarata par
din prea multe perechi
si prea putine suflete
perechea noastra se numara cu "unul"
unul fara altul
am fi mereu aceeiasi cautare de sine
in "unul"
unul fara unul fac doi fara rost
pe tine nu stiu
cum sa mi te adun,
cum sa mi te scad,
cum sa mi te impartesc,
cum sa mi te inmultesc,
cum sa mi te divid
stiu doar unde te gasesc:
in locul din care ecoul
mi se intoarce mereu
ca o imbratisare de seara!"
"Ti-am spus Iubire pana ieri.
De azi !?!...esti un strain , iubite...
Nu voi mai plange ai tai pasi
ce n-ai stiu sa-i faci spre mine.
Am plans prea mult la geamul casei tale
Si ingerii plangeau, cu rugaminte .
In amintiri nu am sa te mai caut,
Singur te-ai sters din vise si din minte.
Ai stat prea mult pe la rascruci de drum
Fara sa stii sa ceri sau sa primesti
Tot ce-am avut sa iti ofer,
caci ai fost orb sau nu ai vrut sa vezi.
Sau poate eu credeam prea mult in vise
Ce m-au legat atat de mult de tine.
Ai fost un las si lasitatea ti-o vei plange ,
N-ai vrut sa stii ce insemnai TU pentru mine.
Ai fost IUBIRE pana ieri...
De azi !?!...esti un strain , iubite.
Nu am sa plang si nu am sa-ti duc dorul ,
e bine ca nici tu sa nu regreti
Ce n-ai facut de ieri, cand te strigam iubire,
azi, o straina sunt si pentru mine .
De-ai sa revii , inima-mi va fi deschisa
Si visele, la fel cum le-ai lasat ...
Dar nu va mai fi nimeni sa iti spuna :
Suflet drag, Bine-ai venit acasa !!!
Te-am asteptat prea mult si am crezut in vise,
Dar sufletul mi-e obosit Iubite.
Cat de naiva am fost sa cred,
Ca pentru tine, sufletul conteaza.
De azi!?! sunt o straina pentru tine..."
De azi !?!...esti un strain , iubite...
Nu voi mai plange ai tai pasi
ce n-ai stiu sa-i faci spre mine.
Am plans prea mult la geamul casei tale
Si ingerii plangeau, cu rugaminte .
In amintiri nu am sa te mai caut,
Singur te-ai sters din vise si din minte.
Ai stat prea mult pe la rascruci de drum
Fara sa stii sa ceri sau sa primesti
Tot ce-am avut sa iti ofer,
caci ai fost orb sau nu ai vrut sa vezi.
Sau poate eu credeam prea mult in vise
Ce m-au legat atat de mult de tine.
Ai fost un las si lasitatea ti-o vei plange ,
N-ai vrut sa stii ce insemnai TU pentru mine.
Ai fost IUBIRE pana ieri...
De azi !?!...esti un strain , iubite.
Nu am sa plang si nu am sa-ti duc dorul ,
e bine ca nici tu sa nu regreti
Ce n-ai facut de ieri, cand te strigam iubire,
azi, o straina sunt si pentru mine .
De-ai sa revii , inima-mi va fi deschisa
Si visele, la fel cum le-ai lasat ...
Dar nu va mai fi nimeni sa iti spuna :
Suflet drag, Bine-ai venit acasa !!!
Te-am asteptat prea mult si am crezut in vise,
Dar sufletul mi-e obosit Iubite.
Cat de naiva am fost sa cred,
Ca pentru tine, sufletul conteaza.
De azi!?! sunt o straina pentru tine..."
Iubeste-mi Mainile...
,,Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata ? cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina... "
,,Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au stiut sa-ti spuna,
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata ? cat poate doru-ti le cerea
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-ti
Si prea curand se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n maini
Si-n ochi
Durutul,
Tarziul zambet de lumina... "
De dragoste - Ana Blandiana
Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur
Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele?
Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur
Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele?
"Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa."
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit să n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pământ
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Căci scris a fost ca viata ta
De doru-i să nu-ncapa,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa."
"Iubind în taina am pastrat tacere,
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi."
Gindind ca astfel o să-ti placa tie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.
Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi si blonde plete?
Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-unzimbet faci gindirea să se-mbete.
Fa un sfirsit durerii... vin' la sinu-mi."
"De ce te duci tu când mi-eşti dragă,
Şi chinul vrei să mi-l măreşti ?
Te-am adorat o viaţă-ntreagă,
Şi-acum, când pleci, mai dragă-mi eşti !
Rămâi, o, nu pleca, rămâi,
Că tu mi-eşti dragostea dintâi !
Ai milă, nu pleca, te-ador,
Că tu eşti primul meu amor !
Te duci acum şi laşi în urmă
Un lung şirag de amintiri;
Plecarea ta de astăzi curmă
Un lung prilej de amăgiri.
Eu ştiu că vei purta regretul
Acestei triste despărţiri,
Şi-n suflet îţi va arde jarul
Atâtor ani de amintiri...
Rămâi acum, cât port în suflet
Puterea să te mai reţin,
Că nu ştiu dacă, venind mâine,
Te vei întoarce prea târziu..."
Şi chinul vrei să mi-l măreşti ?
Te-am adorat o viaţă-ntreagă,
Şi-acum, când pleci, mai dragă-mi eşti !
Rămâi, o, nu pleca, rămâi,
Că tu mi-eşti dragostea dintâi !
Ai milă, nu pleca, te-ador,
Că tu eşti primul meu amor !
Te duci acum şi laşi în urmă
Un lung şirag de amintiri;
Plecarea ta de astăzi curmă
Un lung prilej de amăgiri.
Eu ştiu că vei purta regretul
Acestei triste despărţiri,
Şi-n suflet îţi va arde jarul
Atâtor ani de amintiri...
Rămâi acum, cât port în suflet
Puterea să te mai reţin,
Că nu ştiu dacă, venind mâine,
Te vei întoarce prea târziu..."
Amor m-a pus ca ţintă de mult săgeţii sale
Amor m-a pus ca tinta de mult sagetii sale;
Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vânt...
Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.
Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,
Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în asta nefericita stare.
Obrazul tau mi-i soare; gândirile-s sageata;
Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.
Iar îngerescul cântec si dulcile-ti cuvinte
Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fara mila ce viata mi-o alunga.
Si-s ca zapada-n soare; ca ceara-n foc; si sunt
Ca norul care fuge pe cer batut de vânt...
Si în zadar, Madona, cer sprijin milei tale.
Din ochii-ti lovitura porni ucigatoare,
Ca nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Si numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în asta nefericita stare.
Obrazul tau mi-i soare; gândirile-s sageata;
Dorinta - foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Sa-mi ia vederea, sa ma aprinda si strapunga.
Iar îngerescul cântec si dulcile-ti cuvinte
Cu gingasul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fara mila ce viata mi-o alunga.
Francesco Petrarca
"Grea cruce sa iubesti pe unii.
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.
S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.
Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi."
Dar tu - ce simpla! De-nteleg
Secretul frumusetii tale,
Enigma vietii o dezleg.
S-aude, primavara, fosnet
De adevaruri, cum razbat.
Ca aerul îti e-ntelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamatul viselor s-aude
Atunci - si parca le si vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-asezi.
Usor e: te trezesti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Sa nu te mai mânjesti de-a pururi."
Am iubit...
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...
Nicolae Labis
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...
Nicolae Labis
"Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii."
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii."
.............
"Plutesc, intre noi, cuvinte nespuse,
Si dulci si amare, si tandre sau triste,
Brazdeaza vazduhul in dansuri nebune,
Se vor dezlegate de lanturi, de urme
Lasate-ntre noi de doruri nestinse,
De ganduri,...intrebari...si vise...
As vrea sa te am aici, langa mine,
Cuvintele-ganduri incet sa re-nvie
Pe buzele tale, pe buzele mele,
Sa spulbere vidul de crunte mistere
Nascute din marele drum dintre noi,
S-apropie sufletele noastre, si-apoi
Sa fim amandoi asa cum eram
Cand timpul undeva in urma-l lasam,
Si ziua era ca cea din urma zi
Traita, iubita, dorita a fi...
Si prinsa-ntr-un cui de minte-tablou amintire-
...Acum plang in tacere...iubire..."
Si dulci si amare, si tandre sau triste,
Brazdeaza vazduhul in dansuri nebune,
Se vor dezlegate de lanturi, de urme
Lasate-ntre noi de doruri nestinse,
De ganduri,...intrebari...si vise...
As vrea sa te am aici, langa mine,
Cuvintele-ganduri incet sa re-nvie
Pe buzele tale, pe buzele mele,
Sa spulbere vidul de crunte mistere
Nascute din marele drum dintre noi,
S-apropie sufletele noastre, si-apoi
Sa fim amandoi asa cum eram
Cand timpul undeva in urma-l lasam,
Si ziua era ca cea din urma zi
Traita, iubita, dorita a fi...
Si prinsa-ntr-un cui de minte-tablou amintire-
...Acum plang in tacere...iubire..."
eu....
va rog sa nu va suparati pe mine......sunt poezii primite...gasite si nu stiu autorul. imi plac foarte mult. aici e universul meu...daca vreti...bine ati venit in universul meu!
oare ....tu esti?
"Tu eşti gând aievea şi lacrimă clară,
Durerea ce curge din pleoapa amară
Eşti cântec pe care în zori îl ascult,
Eşti glas ce-mi vorbeşte chiar dacă e mut.
Tremur când caut şi când te găsesc,
Tremur când chipu-ţi mi-l amintesc,
Eşti tulburare şi gând ne’nţeles
Eşti alinare şi vis fără sens.
Tu ştii cum să vii, cum să mă găseşti,
Cum să mă alungi, cum să m-amăgeşti;
Poţi să mă-nvii cu-n singur cuvânt
Sau poţi c-o privire să-mi sapi un mormânt.
Doar tu poţi să fii înger ceresc . . .
Cădere-n lumină, psalm dumnezeiesc,
Gândire de-o zi şi soare-auriu
Iubire eterna în sufletu-mi pustiu;
Tu eşti mângâiere şi eternitate,
Un vis ne’mplinit de doruri şi şoapte,
Vibrare-n durere,-amorţire şi somn
Zâmbet de-o zi când lacrimile dorm;
Nu ştiu cum să fac să plec de la tine,
Nu vrei sa mă laşi. De ce nu ştiu bine;
Nu ştiu ce mai caut sau dacă tu ştii
Ce dor şi ce chin mă ucid când tu vii!
Tu eşti trăire din simţuri golite
Avânt de Aripi de zbor vlăguite . . .
Eşti abandonare, dulce-amăgire,
Blestem curat şi-amară iubire.
* * *
Aş vrea să pleci tu cu farmecul tău . . .
Dar ştiu că nu pot să rămân numai eu
Aş vrea să-ţi spun stai când trebuie să pleci,
Aş vrea să mă minţi cu buzele-ţi reci . . . "
Durerea ce curge din pleoapa amară
Eşti cântec pe care în zori îl ascult,
Eşti glas ce-mi vorbeşte chiar dacă e mut.
Tremur când caut şi când te găsesc,
Tremur când chipu-ţi mi-l amintesc,
Eşti tulburare şi gând ne’nţeles
Eşti alinare şi vis fără sens.
Tu ştii cum să vii, cum să mă găseşti,
Cum să mă alungi, cum să m-amăgeşti;
Poţi să mă-nvii cu-n singur cuvânt
Sau poţi c-o privire să-mi sapi un mormânt.
Doar tu poţi să fii înger ceresc . . .
Cădere-n lumină, psalm dumnezeiesc,
Gândire de-o zi şi soare-auriu
Iubire eterna în sufletu-mi pustiu;
Tu eşti mângâiere şi eternitate,
Un vis ne’mplinit de doruri şi şoapte,
Vibrare-n durere,-amorţire şi somn
Zâmbet de-o zi când lacrimile dorm;
Nu ştiu cum să fac să plec de la tine,
Nu vrei sa mă laşi. De ce nu ştiu bine;
Nu ştiu ce mai caut sau dacă tu ştii
Ce dor şi ce chin mă ucid când tu vii!
Tu eşti trăire din simţuri golite
Avânt de Aripi de zbor vlăguite . . .
Eşti abandonare, dulce-amăgire,
Blestem curat şi-amară iubire.
* * *
Aş vrea să pleci tu cu farmecul tău . . .
Dar ştiu că nu pot să rămân numai eu
Aş vrea să-ţi spun stai când trebuie să pleci,
Aş vrea să mă minţi cu buzele-ţi reci . . . "
imi place sa visez...
"Te simt în fiecare vis ... mi-e teamă doar să mă trezesc ...
Căci printre clipele reale nu am să pot să te găsesc
Cărbuni încinşi îmi ard destinul şi-n marea ta am să mă sting
Iubindu-te o veşnicie , fără să pot să te ating ...
Căci printre clipele reale nu am să pot să te găsesc
Cărbuni încinşi îmi ard destinul şi-n marea ta am să mă sting
Iubindu-te o veşnicie , fără să pot să te ating ...
Mă înfioară aşteptarea ... E mult mai grea decât credeam
Şi mă sfărâmă o durere ştiind că nu pot să te am
În vis ne-am tot iubit o vreme până când zorii au venit
Iar soarele cu-a lui minune fără să vrea ne-a despărţit
O , dulce vis , să iei cu tine parfumul meu şi să nu-l uiţi
Iar de - ţi va fi prea dor de mine , doar glasul vântului s-asculţi ...
Te simt în fiecare noapte şi chiar de nu ne-am întâlnitPovestea noastră a fost scrisă .. .of , Doamne ! Cât ne-am mai iubit !"
M.E.Kabbout
Saruta-ma
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,
Sa-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or sa moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara. Magda Isanos
.... poezia sufletului meu
In fiecare zi
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare
Romulus Vulpescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)