Noapte bună...

Zici „noapte bună”? - Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot dușmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân'la moarte...
Ah, de-am rămâne veșnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!...

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aș ști că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte
Când rostul nu va trebui s-o spună -
Atunce numai fi-va noapte bună...

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-și simt bătăile îngemănate
Din asfințit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci și nesfârșite,
Atât mai dulci sunt nopțile iubite!
De-aceea când mă lași tot în furtună,
Nu mai șopti durerii: „Noapte bună”!


Percy Bysshe Shelley

Soapte...

 

In noaptea trista care ne desparte,
Tu poate simti in jurul tau suspine
Si falfairi de aripi si de soapte...
E dorul meu ce vine de departe
Si ostenit adoarme langa tine,
Cuminte ca un fluture de noapte...
Ce s-a lasat la capul tau, pe-o carte
Inchisa de la sine
Cand ai simtit ca somnul ne desparte...

George Toparceanu

Într-o joi cu dragoste...

Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai

când jefuiam copacii de frunze,
şi tu
râmâneai lângă ei, mai departe.

Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii –
luna…

Nichita Stanescu

Ca sa te laud....

Ca sa te laud ajunge un singur vers:
Prin gura ta ma saruta intregul univers.
Geo Bogza

Doamnă, o să te ating cu mintea...

 

Doamnă, o să te ating cu mintea.
o să te ating și o să te ating și o să te ating
până când deodată o
să-mi zâmbeşti, obscen de timid
(doamnă, o să
te ating cu mintea.) O să te
ating, atât,
uşor şi tu o să devii cu totul,
cu infinită uşurinţă
poemul ce nu-l scriu.

E. E. Cummings

Caut un anotimp ....

Ce fel de fiinţă sunt eu,
de nu
ştiu despre mine decât atât,
că iubesc ?
Iar dacă arborii înfloriţi,
scuturându-se,
pot grăi despre ceea ce-i tulbură,
eu ce pot ?

Te-aş uita pentru o vreme,
dar nu aflu în mine momentul
desprinderii.
Caut un anotimp al desăvârşirii,
al cuvântului-rod.
Cu
cât drag, inimii, în nesfârşita ei dăruire,
îi va fi dat să umple atunci

cupa gândului...

Încă te silabisesc tăinuit, cu uimire.
Încă îmi
îndulcesc buzele
cu şoaptele dorului mocnind în candoare.
Ca şi cum
trupul meu ar fi dat pe rând
vârstele înapoi,
făcând pe sub arcul
înfiorării tale
ultimul salt...

Ţi-aş da pace pentru o vreme,
dar
nu aflu în tine decât
speranţă sfioasă de cântec,
ingenuă răsucire de
sunet
pe lujerul
unui vis...

sursa:

http://www.poeziidedragoste.info/poezii.php?poezie=1744789

Mi-aş vrea veşmantul rupt din cerul pur ...

 

 

Mi-aş vrea veşmantul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sant sărac - şi nu am decat vise!
Să calci uşor cand visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!

                                                                             
                                                                                William Butler Yeats