Într-o joi cu dragoste...

Seară de joi, seară deasă de suflet,
în care destinele noastre creşteau
ca iarba de primăvară,

iar eu te iubeam
atât de mult, încât te uitam,
crezând că faci parte din mine.

Şi numai atunci mă miram
când, uneori, surâdeam, şi tu
nu surâdeai

când jefuiam copacii de frunze,
şi tu
râmâneai lângă ei, mai departe.

Atunci mi-apărea
că eşti altcineva,
dar numai atât cât poate să fie
altcineva soarele serii –
luna…

Nichita Stanescu

Ca sa te laud....

Ca sa te laud ajunge un singur vers:
Prin gura ta ma saruta intregul univers.
Geo Bogza

Doamnă, o să te ating cu mintea...

 

Doamnă, o să te ating cu mintea.
o să te ating și o să te ating și o să te ating
până când deodată o
să-mi zâmbeşti, obscen de timid
(doamnă, o să
te ating cu mintea.) O să te
ating, atât,
uşor şi tu o să devii cu totul,
cu infinită uşurinţă
poemul ce nu-l scriu.

E. E. Cummings

Caut un anotimp ....

Ce fel de fiinţă sunt eu,
de nu
ştiu despre mine decât atât,
că iubesc ?
Iar dacă arborii înfloriţi,
scuturându-se,
pot grăi despre ceea ce-i tulbură,
eu ce pot ?

Te-aş uita pentru o vreme,
dar nu aflu în mine momentul
desprinderii.
Caut un anotimp al desăvârşirii,
al cuvântului-rod.
Cu
cât drag, inimii, în nesfârşita ei dăruire,
îi va fi dat să umple atunci

cupa gândului...

Încă te silabisesc tăinuit, cu uimire.
Încă îmi
îndulcesc buzele
cu şoaptele dorului mocnind în candoare.
Ca şi cum
trupul meu ar fi dat pe rând
vârstele înapoi,
făcând pe sub arcul
înfiorării tale
ultimul salt...

Ţi-aş da pace pentru o vreme,
dar
nu aflu în tine decât
speranţă sfioasă de cântec,
ingenuă răsucire de
sunet
pe lujerul
unui vis...

sursa:

http://www.poeziidedragoste.info/poezii.php?poezie=1744789

Mi-aş vrea veşmantul rupt din cerul pur ...

 

 

Mi-aş vrea veşmantul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sant sărac - şi nu am decat vise!
Să calci uşor cand visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!

                                                                             
                                                                                William Butler Yeats

Te iubesc, dragul meu...

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.

                                                                                                              Rabindranath Tagore

cand sunt trista ascult....

....si azi...sunt trista...simt cum dezamagirea imi invadeaza sufletul.
...un suflet drag mi-ar spune...."pacat"