Caut un anotimp ....

Ce fel de fiinţă sunt eu,
de nu
ştiu despre mine decât atât,
că iubesc ?
Iar dacă arborii înfloriţi,
scuturându-se,
pot grăi despre ceea ce-i tulbură,
eu ce pot ?

Te-aş uita pentru o vreme,
dar nu aflu în mine momentul
desprinderii.
Caut un anotimp al desăvârşirii,
al cuvântului-rod.
Cu
cât drag, inimii, în nesfârşita ei dăruire,
îi va fi dat să umple atunci

cupa gândului...

Încă te silabisesc tăinuit, cu uimire.
Încă îmi
îndulcesc buzele
cu şoaptele dorului mocnind în candoare.
Ca şi cum
trupul meu ar fi dat pe rând
vârstele înapoi,
făcând pe sub arcul
înfiorării tale
ultimul salt...

Ţi-aş da pace pentru o vreme,
dar
nu aflu în tine decât
speranţă sfioasă de cântec,
ingenuă răsucire de
sunet
pe lujerul
unui vis...

sursa:

http://www.poeziidedragoste.info/poezii.php?poezie=1744789

Mi-aş vrea veşmantul rupt din cerul pur ...

 

 

Mi-aş vrea veşmantul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sant sărac - şi nu am decat vise!
Să calci uşor cand visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!

                                                                             
                                                                                William Butler Yeats